| 1.
|
PALPIT'A, palp'it, vb. I. Intranz. 1. (Despre inimă) A bate mai puternic, mai rapid decât e normal sau a bate în mod neregulat, din cauza unei emoţii, a unui efort, a unei boli; a zvâcni. ♦ (Despre oameni) A fi stăpânit de o emoţie puternică, a fi tulburat; a tremura. 2. P. anal. A se misca ritmic, a se legăna; a tremura, a fremăta; a sclipi usor si intermitent, a licări, a pâlpâi. 3. Fig. A se manifesta cu putere, a trăi intens; a fremăta, a pulsa, a vibra. - Din fr. palpiter, it. palpitare.
Sursă
: DEX'98
(27904)
- valeriu |
| |
| 2.
|
PALPIT'A vb. 1. a bate, a pulsa, a tăcăi, a ticăi, a tresări, a se zbate, a zvâcni, (rar) a zvâcâi, (reg.) a bâcâi, a tâcâti. (Inima ~ cu putere.) 2. v. tremura. 3. v. tresălta. 4. v. fremăta. Sursă
: Sinonime
( 198448)
- siveco |
| |
| 3.
|
palpit'a vb., ind. prez. 1 sg palp'it, 3 sg. si pl. palp'ită; conj. prez. 3 sg. si pl. palp'ite
Sursă
: DOR
(268303)
- siveco |
| |
| 4.
|
A PALPIT'A palp'it intranz. 1) (despre inimă, puls) A-si intensifica miscările (din cauza unei boli, a unei emoţii sau a unui efort); a zvâcni; a bate. 2) A fi cuprins de o emoţie puternică; a fremăta; a vibra. 3) fig. (despre procese, lucruri etc.) A decurge într-un ritm vioi; a pulsa. Viaţa palpită. /<fr. palpiter
Sursă
: NODEX
(346253)
- siveco |
| |
|
|